Home / Recomespar / Colecţia Etnografică Zestrea
Colecţia Etnografică ZESTREA
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
În inima Carpaţilor de Curbură, Soveja este de multă vreme o bine-cunoscută staţiune turistică, cu izvoare minerale, sărate, bune pentru sănătate. În prezent, după o perioadă de stagnare, turismul începe din nou să înflorească. Dar dincolo de frumuseţea Munţilor Vrancei şi de aerul ozonat, turiştii descoperă o comună liniştită, cu 2700 de locuitori, iubitori de tradiţii şi mândri de identitatea lor de sovejeni, cu origini îndepărtate în Rucăr şi Dragoslavele, din judeţul Argeş, nu în Vrancea. De aceea, satele din componenţa comunei se numesc Rucăreni şi Dragosloveni, iar în portul, datinile şi obiceiurile lor găseşti urme din Argeş, dar şi influenţe vrâncene şi din sudul Moldovei.

Urmele istoriei frământate se văd pretutindeni, căci la Soveja, ca şi la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, s-au dat lupte grele în timpul Primului Război Mondial, în amintirea cărora s-a ridicat şi la Soveja un mausoleu. Dar călătoria în trecut îl poartă pe vizitator mult mai departe în trecut; tot aici se află o mănăstire a lui Matei Basarab, zidită în 1645, unde a fost surghiunit Alecu Russo, ocazie cu care scriitorul a cules „Mioriţa”. În Soveja se ajunge pe DN 2 L, Focşani – Tişiţa – Soveja.



De la teorie la faptă
Născută în zona Tecuciului, Maria Chiriţă şi-a petrecut viaţa prin satele de pe valea Siretului şi la Tecuci, unde a fost profesoară de limba română. I-a influenţat profund pasiunea pentru tradiţiile populare faptul că specialiştii de la Iaşi, unde a urmat Filologia, considerau că nu există fapte folclorice importante mai jos de Bârlad. Aceasta a hotărât-o să cerceteze cultura locală a zonei Covurlui şi până în prezent, prin tot ceea ce face, demonstrează că folcloriştii s-au înşelat.

Odată cu cercetările, adună obiecte şi, susţinută de familie, colecţionează de mai bine de 40 de ani. Ba i-a mai îmbolnăvit şi pe alţii de această pasiune. Prietenă cu Paul Buţa la Tecuci, i-a povestit acestuia dorinţa ei de a-şi face un muzeu etnografic. Destinul a făcut ca amândoi, şi Maria Chiriţă, şi Paul Buţa, să realizeze acelaşi vis: Maria Chiriţă la Soveja, Paul Buţa, la Galaţi, niciunul nefiind originar din locul respectiv, dar amândoi iubind zona de adopţie şi dorind să sublinieze frumuseţile unei culturi locale de mare vechime, prin întoarcerea lor către comunitatea locală prin intermediul unei colecţii etnografice vizitabile.



O lume complicată
Maria Chiriţă şi-a deschis muzeul în Soveja, deoarece venea aici în vacanţă şi remarcase că este o comunitate care îşi preţuieşte tradiţiile. De aceea, în 2003, Maria Chiriţă a cumpărat o casă destul de nouă, din 1953, dar lucrată în stil tradiţional, cu cameră bună, tindă, odaie de locuit şi celar. A renovat-o păstrând soba cu căiţă, prevăzută cu un loc mic pentru rugăciune. Şi-a dorit ca expoziţia să redea imaginea unei gospodării tradiţionale locale, dar a amenajat-o cu libertate, o libertate datorată studiilor de etnologie, văzând cultura locală în fluiditatea ei, în influenţe şi asemănări, mai degrabă decât într-un specific restrictiv. Cum în Soveja sunt influenţe din Moldova de Sud, şi-a adus şi colecţia de 150 de prosoape ceremoniale din zona Tecuciului, chiar dacă în Soveja nu se foloseau, şi a amenajat şi o odaie cu mobila părinţilor ei. În rest, a împărţit obiectele expuse (o parte din cele peste 1000 de piese) în colţuri tematice: colţul fierarului, al lemnarului, al cânepei, al gospodarului. În bucătărie, are ceramică din toată ţara, apoi, dinspre părţile gălăţene, tava de colaci şi tingirea de dulceaţă.



În colţul laptelui, coşuleţ pentru brânză la coşuleţ, specialitate adusă din Rucăr, tiparele de caş, fiecare familie având modelul propriu. Colţul bărbatului, mocanul din Soveja, cu gluga cusută cu cruce, să-l apere, samar, baltag, desagi, tarniţa. În colţul femeii, ciubăr de spălat rufele, mai şi frecător, chiup de borş, coşuleţ de cules fructe de pădure, pocriş, gavanos pentru magiun. Leagăn pentru copii, peticul specific zonei (o pernuţă pentru protecţia copilului), scutec de lână, cărţi de cult vechi, pasărea-suflet şi multe altele, toate, detalii ale unei lumi complicate, greu de reconstituit, dar în care Maria Chiriţă, ca şi fiica ei, Eliza, care împărtăşeşte pasiunea părinţilor şi se implică în proiecte educative, culturale şi artistice, graţie cunoştinţelor adunate în ani de cercetări, se mişcă cu uşurinţă.

[Maria Chiriţă]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA