Home / Recomespar / Muzeul-Viu Vatra cu Dor
Muzeul-Viu Vatra cu Dor
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Muzeul deschis de Paul Buţa îşi aşteaptă vizitatorii în satul Şiviţa, care aparţine comunei Tuluceşti şi este situat la aproximativ 18 de kilometri de oraşul Galaţi, pe DN 26, nu departe de Prut. Deşi în afara traseelor turistice obişnuite, satul are multe de oferit amatorilor de turism cultural: tradiţii vii, oameni primitori şi un peisaj care păstrează încă urme ale vieţii pescăreşti de odinioară, de când satul era situat în apropierea lacului Brateş, desecat parţial în anii comunismului: case şi acareturi de chirpici acoperite cu stuf, obiecte ce amintesc de meşteşugul uitat al împletirii stufului, rogojini din stuf ţesute în război, din curmeie răsucite cu ţivilinca.



Paul Buţa, între actorie şi tradiţii
Originar din satul Rai (comuna Murgeni) din judeţul Vaslui, Paul Buţa a locuit multă vreme la Tecuci. Acolo, în anii optzeci, cercetând cultura locală, a descoperit cu surprindere că specialiştii consideră că judeţul Galaţi nu are specific etnografic. Prin cercetări proprii de amator pasionat, susţinute ulterior, după Revoluţie, prin studii superioare în domeniul etnologiei, Paul Buţa a infirmat această părere, redescoperind mai întâi măştile de înmormântare, apoi dansuri şi obiceiuri vechi, pe scurt, o întreagă cultură locală. După Revoluţie, odată stabilit la Galaţi, unde este actor de revistă la Teatrul Muzical „Nae Leonard”, şi-a valorificat cunoştinţele etnografice pe multiple căi: confecţionând măşti (expuse în ţară şi în străinătate), continuând munca de cercetare etnografică la Centrul Cultural „Dunărea de Jos” şi, nu în ultimul rând, proiectând un muzeu al satului pentru oraşul Galaţi, cu şapte gospodării tradiţionale din judeţ. Cum autorităţile locale întârziau să organizeze muzeul, şi-a deschis un muzeu propriu la Şiviţa. Pentru ambele muzee, al său şi al oraşului Galaţi, Paul Buţa a cercetat, ca un adevărat explorator al trecutului, toate satele din judeţ. Obiectele adunate sunt cu atât mai preţioase, cu cât sunt printre ultimele obiecte etnografice reflectând cultura locală dinainte de comunism: prezenţa combinatului siderurgic în oraş a avut drept consecinţă o rapidă modernizare a zonei încă de la înfiinţare.



Muzeul-viu, un proiect pus în practică pentru tineri
Paul Buţa este preocupat de posibilitatea de a oferi un viitor trecutului şi, în acelaşi timp, de a oferi un trecut viitorului. Îngrijorat de faptul că sistemul actual de învăţământ le oferă copiilor cunoştinţe şi competenţe numai pentru viitor, preocupat de rapiditatea cu care trecutul, care stă la temelia identităţii noastre etnice, dispare, Paul Buţa a conceput un muzeu sub forma unei „gospodării funcţionale tradiţionale”, în care copiii de vârstă şcolară să poată petrece un timp în lumea „fără electricitate” dinainte de 1950, cu o mentalitate şi o civilizaţie atât de diferite faţă de prezent.



Pentru aceasta, a refăcut o casă veche de chirpici cu două odăi pe „şală”, a acoperit-o cu stuf după tehnica tradiţională, ştiută în sat de doar doi bătrâni, şi în ea expus obiecte ca în interioarele vechi. În grajduri a organizat ateliere: de olărit, de tâmplărie, un război de ţesut şi un război pentru rogojini de stuf. A construit un cuptor de pâine la care se găteşte în stil local, iar la poartă, dintr-un salcâm bătrân, a făcut o troiţă. Paul Buţa organizează cursuri de dansuri tradiţionale şi de confecţionat măşti pentru copiii din sat şi tabere vara pentru copiii din oraş, dornici să ţeasă, să modeleze lutul, să picteze şi să afle cum trăiau străbunicii lor. O pivniţă acoperită cu lut şi iarbă în spate, o fântână în ogradă, pomi şi straturi cu flori şi legume în curte completează gospodăria, al cărei nume a fost ales astfel încât să reflecte dragostea de vatra părintească, care înseamnă nu numai casa şi satul, ci şi cultura locală.

[Nicolae Bolea]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA