Home / Recomespar / Muzeul de la Raspantie
Muzeul de la Raspantie
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::


„Eu am încercat să iau tot ce găsesc. Chiar dacă sunt făcute în anii ‘80, chiar dacă sunt cusute de mână. Că am și foarte multe obiecte care ar fi băgate în categoria kitsch-ului, după alte criterii, dar nu le țin aici. Tot felul de cusături de mână, tot felul de fețe de mese, milieuri, mai știu eu ce! Macrameuri, da, da, da! Și încerc să le iau cam pe toate, pentru că eu nu văd asta: «Gata! Perioada interbelică, anii ’50 – ‘60 și aia-i tot! Asta e etnografia, ăsta e ţăranul, de atunci, încolo nu mai există!» Ba şi acum e tot ţăran. Numai că e un ţăran care are pământ, dar nu mai are grijă de el!”


:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Situată la 16 kilometri de Câmpulung, pe DN 73 C, comuna Berevoeşti, cu satele sale: Pământeni, Ungureni, Bratia, Oţelu, Măneşti şi Gămăceşti, aşezată într-o depresiune înconjurată de muscelele Godeni şi Slănic la est şi nord-vest şi scăldată de râul Bratia, are numai 2300 de locuitori. Dar are o istorie veche şi oameni mândri nevoie mare de tradiţiile moştenite. Atestată într-un hrisov al lui Radu-Voievod, din 1506, în comună se păstrează alte urme ale acestei istorii multiseculare: crucea lui Baraghin din Măneşti (1526), 17 cruci din perioada 1536 – 1850, o piatră de mormânt din 1506, în zidul bisericii din Valea Satului, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie din 1704, casa memorială a scriitorului Mihai Tican-Rumano, din secolul al XIX-lea. Interesul pentru cultură al fiilor satului se vede în muzeul local, înzestrat cu colecţii de artă (pictură, sculptură) adunate de Mihai Tican-Rumano şi de pictoriţa Marieta Proca-Jinga, şi în remarcabila colecţie particulară a lui George-Adrian Iordăchescu.





De la colecţie la antropologie
George Iordăchescu provine dintr-o familie de intelectuali, numărând şi preoţi, dar şi negustori bogaţi între membrii ei. Mândri de originea şi cultura lor musceleană, ei au transmis această dragoste micului George, care, la 11 ani, cotrobăia cu interes prin casa bunicii. Ba unul dintre străbunici a fost în perioada interbelică funcționar înalt în ministerul învățământului şi de la el a moștenit George Iordăchescu acte, scrisori și obiecte de epocă, care au constituit începutul colecţiei. Apoi a colecţionat timbre, numismatică şi monede, iar în clasa a VIII-a a devenit interesat de cultura tradiţională. George a observat prin casele bătrânilor obiecte vechi, nespus de frumoase, dar lăsate în părăsire. Aşa a început să le adune, cu mare greutate, căci oamenii, văzând-l aproape copil, nu i le dădeau, bănuind că vrea să le vândă. Astăzi are peste 500 de obiecte, a terminat Sociologia la Cluj, urmând să plece la studii aprofundate de antropologie socială la Budapesta. Eforturile lui nu au rămas neobservate şi trei premii I obţinute pentru judeţul Argeş, la Concursul Naţional de Cultură şi Civilizaţie Românească, nu sunt decât o modestă răsplată pentru efortul său de recuperare.



Colecţie şi viziune
Plin de modestie, George Iordăchescu nu şi-a deschis încă colecţia către publicul larg, preferând unei reputaţii de colecţionar să asigure condiţii de conservare cât mai bune obiectelor sale. De aceea, le ţine în condiţii controlate, la adăpost de praf, molii şi lumină, verificându-le periodic starea, în propria locuinţă, de la numărul 774. Colecţiile sunt ordonate în cutii, dosare, pe rafturi, în dulapuri. Dintre documentele pe care le-a strâns sau le-a moştenit nu lipsesc actele de la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi unele semnate de regele Ferdinand. Cu încetul, şi-a completat colecţia cu cămăși, marame, fețe de masă, perdele, ceramică. Cum în propria casă au funcționat în perioada interbelică un han și o cârciumă, George Iordăchescu a adunat şi diferitele măsuri, vase, sticle, scaune, tot ce a mai putut găsi.

Şi mai fac parte din colecţia sa obiecte ale strămoşilor preoţi: veșminte şi cărți de cult, cruci de mână, care amintesc de credinţa tare a muscelenilor. Unelte, mobilier, numismatică şi filatelie completează o colecţie bogată şi valoroasă. Se adaugă un număr mare de eşantioane de cusături, „petice”, cum le numeşte, unele lăsate nespălate de teamă să nu se degradeze de tot, ţinute separat, după regulile de conservare, ca eventualele boli să nu se întindă şi la piesele bune. Şi, cum viziunea sa de colecţionar, şlefuită de anii de facultate, este extrem de nuanţată şi de cuprinzătoare, punând accentul pe evoluţia culturii ţărăneşti mai degrabă decât pe ruptură, a adunat cu grijă şi obiectele cusute de femei până prin anii ’80, ştiind că au o valoare documentară care se va amplifica în viitor.

[George Iordăchescu]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA