Home / Recomespar / Muzeul Radacina Vrancei
Muzeul RĂDĂCINA VRANCEI
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Călătorului îi şade bine cu drumul şi cei ce doresc să viziteze Munţii Vrancei trebuie să ştie că pe acele meleaguri îi aşteaptă peisaje splendide, cascada râului Putna, Mănăstirea Leapşa şi staţiunea Soveja, dar şi oameni dârji, care se mândresc şi acum cu „drepturile” lor de la Ştefan cel Mare. Astfel de oameni trăiesc şi în comuna Bârseşti, la circa 60 de kilometri de Focşani. În sat se ajunge plecând din Focşani pe şoseaua 2D, care face legătura cu judeţul Covasna prin pasul Muşat. Oamenii din Bârseşti, care povestesc cu mândrie că satul lor a fost fondat de cel mai mic dintre feciorii Vrâncioaiei, cea care i-a dat lui Ştefan cel Mare pe cei şapte fii ai ei, ca să-l ajute în luptă, şi-au reorganizat, după Revoluţie, obştea şi stăpânesc în continuare în devălmăşie muntele Giurgiu. Aceşti oameni încă îşi duc viaţa după o rânduială veche de secole. Trebuia să fie cineva care să pună în valoare istoria şi tradiţiile locului: Costică Beşa, care şi-a numit colecţia de etnografie, sugestiv, Muzeul „Rădăcina Vrancei”.



De la ciobănie la muzeul satului vrâncean
Trecut de 70 de ani, Costică Beşa este un om căruia greutăţile vieţii (al Doilea Război Mondial, comunismul) i-au stârnit sensibilitatea artistică. Nu a făcut carte multă, căci a trebuit să munceacă din copilărie pentru a-şi ajuta mama singură. A fost cioban şi apoi şofer, până în 1990, când s-a reîntors acasă. Inteligent şi talentat, îndrăgostit de viaţa păstorească, Costică Beşa cântă la câteva instrumente (bucium, caval, fluier, trişcă, vioară, ocarină, piculină), cunoaşte dansurile tradiţionale din zonă, scrie balade. Este apreciat pentru bunăvoinţa cu care ajută echipele artistice de copii ale şcolii din comună, care au participat cu succes la festivaluri (unele internaţionale). Dragostea pentru tradiţiile vechi ale satului, jalea pentru trecutul care se risipeşte pe zi ce trece, l-au făcut pe Costică Beşa să păstreze obiectele vechi, atunci când, în 2004, a fost demolată casa bătrânească a familiei sale. Aşa s-a înfiripat ideea de a organiza un muzeu dedicat tradiţiilor locului.



A colecţiona trecutul pentru viitor
De atunci Costică Beşa a început să adune diverse obiecte vechi, legate de viaţa de zi cu zi a oamenilor locului, dar care reuşesc să sugereze şi marile evenimente care le-au schimbat vieţile liniştite, îndeosebi războaiele. Primul obiect al colecţiei sale „e o piuă de chisat grăunţe“ care a aparţinut străbunicului „lui tata“ şi căreia, după 1916, maiul de lemn i-a fost înlocuit cu un obuz dezarmorsat. În prezent, colecţia numără în jur de 400 de obiecte, donaţii sau achiziţionate cu bani strânşi cu greu.



Majoritatea obiectelor pun în evidenţă viaţa cotidiană tradiţională, prin: unelte de muncă (strung de lemn, războaie vechi de ţesut, pluguri din lemn, unelte de dogărie, meliţă, vase de lemn necesare la stână, sucitoare pentru frânghii); obiecte casnice (vase de lemn şi ceramică, roţi de tors, tipare de caş, linguri de lemn, mici unelte casnice, ciubere); obiecte ceremoniale (ploşti şi ţesături); piese de costum popular (ii, glugi ciobăneşti, cămăşi bărbăteşti, pieptar, bundă, năframe, bete, cămăşi din cânepă cu poale); instrumente muzicale (fluiere, caval, bucium, trişcă, ocarină, piculină, dobă, vioară, cobză, cimpoi, corn, carabă, nai). Un loc special îl ocupă obiectele care arată pasiunea puţin obişnuită a colecţionarului pentru participarea sătenilor la Primul şi al Doilea Război Mondial. Costică Beşa a adunat informaţii scrise şi orale, fotografii, arme, decoraţii, acte dovedind participarea la război a bătrânilor satului. Pistoalele şi săbiile vechi dau culoare expunerii. O parte din colecţie este adăpostită într-un mic muzeu construit de Obşte, celelalte obiecte au rămas în gospodăria lui. Şi, chiar dacă oamenii şi Obştea îl sprijină, greutăţile atârnă încă greu pe umerii lui Costică Beşa, dar el le face faţă cu o dârzenie vrednică de înaintaşii pe care îi iubeşte atât.

[Costică Beşa]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA