<
Home / Recomespar / Muzeul Momarlanului
Muzeul MOMÂRLANULUI
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Întors spre viitor, municipiul Petroşani nu vrea să rămână în conştiinţa vizitatorilor doar ca oraş minier, ci unul în care iubitorii de natură şi de frumos pot găsi lucruri demne de admiraţie. Peisajul din depresiunea Valea Jiului, unde se întâlnesc masivul Retezat, munţii Parâng, Vâlcan şi Godeanu, îmbie turiştii la drumeţii. În viitorul apropiat, oraşul va dispune de o telegondolă pentru iubitorii de schi. Iar amatorii de cultură locală pot găsi în oraş Muzeul Mineritului, unic în ţară, şi colecţia de etnografie a Complexului Bisericesc şi Etnografic „Sfânta Varvara”. Şi, într-un peisaj neschimbat de generaţii, în satul Slătinioara, situat pe coasta Parângului şi anexat între timp oraşului din punct de vedere administrativ, Muzeul Momârlanului îşi aşteaptă vizitatorii.





Pasiune şi competenţă
Momârlanii de pe Valea Jiului, populaţia de păstori ce trăia pe dealuri după cutumele străvechi, într-o evidentă distanţare faţă de barabele de la oraş (oamenii veniţi din toate părţile să lucreze la mină), şi-au găsit o bună reprezentare la Muzeul Momârlanului din Slătinioara. Soţii Elena Mălinesc şi Petru Gălăţan sunt momârlani din Livezeni şi respectiv Dâlja Mare, sate din jur care au fost încorporate în municipiul Petroşani. Au lucrat la mină până la pensie, dar au crescut şi animale, ca momârlanii. Îndureraţi de faptul momârlanii renunţă cu atâta uşurinţă la tradiţie în favoarea modernităţii, au hotărât să salveze urmele propriei culturi, cumpărând, deseori cu bani grei, obiecte pe care altfel foştii proprietari le-ar fi aruncat. Într-o casă de lemn cu arhitectură tradiţională din curtea casei, au amenajat un muzeu cu obiecte adunate numai din satele de momârlani, multe de o rară frumuseţe, despre care pot spune cu precizie cum se folosesc, căci sunt foarte buni cunoscători ai culturii locale. Hotărâţi să lupte pentru păstrarea tradiţiilor încă vii, organizează nedeia de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel şi pleacă cu piţărăii de Crăciun la urat, prin Asociaţia „Bujor-de-Munte” Petroşani 2009 pe care au înfiinţat-o, căci aceste sărbători îi adună împreună pe localnici, ducând obiceiurile vechi în viitor.



Nunta la momârlani
Momârlanilor le plac obiceiurile comunitare, cărora le dau o deosebită amploare. Înmormântarea, nunta, nedeia sunt sărbători cu sute de participanţi, mai bine zis, la care participă toţi, cu mic, cu mare. Nu e de mirare că Elena Mălinesc a ales să expună nunta într-una din cele două încăperi ale căsuţei care adăposteşte Muzeul. În interiorul bătrânesc, în care a păstrat cu sfinţenie obiectele bătrânei care le-a lăsat moştenire casa, a expus costume de sărbătoare astfel încât să reprezinte mirii, naşii, bătrânii, chemătorii. Plosca împodobită cu care sunt invitaţi la nuntă, instantanee de la diferite nunţi, patul împodobit şi lada de zestre plină de obiecte textile: lepedeie cu ciptă, căpătâie, şterguri, pricoiţe, ţeprag, pătureică, plocad şi desagi frumos ţesuţi, sugerând zestrea miresei, completează expunerea. Păpuşile îmbrăcate în port, manechine în miniatură, amintesc de copiii care se amestecă printre nuntaşi.



Încăperea a doua este consacrată muncii. Războiul de ţesut, furca de tors, cămaşa de cânepă şi podişoarele cu vase de bucătărie reprezintă ocupaţiile feminine. O sarică de cioban expusă, original, pe un cuier de lemn, împreună cu obiecte care se găsesc la stână, sugerează ocupaţia principală a momârlanilor.

Deschis abia în 2005, Muzeul Momârlanului mai are multe de arătat. Proprietarii doresc să integreze în muzeu o cămară tradiţională, construită pe o fundaţie de piatră cu beci, odată cu casa, o bucătărie de vară cu afumătoare, ca să poată transforma, cu încetul, Muzeul într-un ecomuzeu. Mai este prevăzută transformarea unui garaj într-o sală cu multiple funcţii, conţinând un punct de informare, o sală pentru expoziţii temporare, care să pună în valoare şi alte exponate, deocamdată ţinute în depozit, şi un punct unde localnicii meşteri să poată vinde turiştilor obiecte locale.

Tot pentru a înzestra Muzeul cu cele necesare, proprietarii au ridicat şi câteva căsuţe din lemn, unde să-i poată caza pe cei dornici să rămână o vreme, să cunoască mai bine viaţa momârlanilor.

[Marius Matei]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA