Home / Recomespar / Muzeul Etnografic Ioan Gramada
Muzeul Etnografic Ioan Gramada
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Străbătut de râul Moldova, pe lângă care se strecoară drumul european 58 (DN 17), municipiul Câmpulung Moldovenesc, nume cu răsunet din istoria Bucovinei, are şi astăzi multe motive de mândrie: o aşezare de invidiat, în depresiunea dintre Obcinele Bucovinei, masivul Rarău şi munţii Stânişoara, o istorie plină de fapte de vitejie şi o cultură tradiţională la care câmpulungenii ţin şi astăzi cu străşnicie. Fiind dispus pe principala legătură dintre Moldova şi Transilvania, prin pasul Mestecăniş şi Tihuţa, şi cu Maramureşul, prin pasul Prislop, Câmpulungul a fost cetate de drum, jucând un rol important în apărarea hotarelor, ceea ce a însemnat, pentru locuitori, avantajul de a fi scutiţi de anumite biruri. Şi sub dominaţie austroungară, oraşul se dezvoltă. Evreii, românii şi germanii stabiliţi aici au contribuit, prin culturile lor, la aspectul actual al oraşului, în care întâlneşti sinagogi evreieşti şi biserici din secolul al XIX-lea.





Împărtăşind aceeaşi pasiune
În cei 66 de ani de viaţă, Ioan Grămadă a trăit multe şi nu întotdeauna ce şi-a dorit. Câmpulungean din naştere, ajunge tocmai la Arad, la o şcoală de arte şi meserii, unde învaţă tâmplăria. Îşi depune dosarul la Institutul Pedagogic din Iaşi, dornic să devină învăţător de ţară, dar dosarul lui e mutat de autorităţi la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi apoi este numit primar la Iacobeni, apoi la Moldoviţa şi la Sadova. Începând cu 1981, zece ani a lucrat la Judeţ. A ieşit la pensie după ce a fost şi consilier al deputatului local.

Dar traseul vieţii sale nu spune nimic despre personalitatea cuceritoare a lui Ioan Grămadă, un caracter ales şi generos, un talentat povestitor cu patru cărţi tipărite, şi mai ales un pasionat colecţionar de obiecte etnografice. Colecţionează de la 26 de ani, de când a văzut, într-o emisiune TV, că sunt zone unde nu există muzee etnografice.

Dar Ioan Grămadă nu a colecţionat singur; a fost sprijinit cu abnegaţie de soţia sa, Niculina, care numai ea ştie cum a administrat bugetul familiei, până au reuşit să adune 8425 de obiecte şi au amenajat săli şi spaţii pentru toate.



O pasiune incurabilă
După ce te uimeşte mărimea Muzeului, remarci spiritul de organizare al colecţionarului, care şi-a inventariat toate obiectele, pliantele pe care le deţine, totul. Caută să prevină toate solicitările şi amenajează un părculeţ în curte pentru copii, iar pentru turişti a făcut un punct de informare şi de vânzare. Şi, cum Muzeului i s-a dus vestea în lume şi primeşte tot felul de vizitatori străini, din India şi Sri Lanka, Mexic, până la europeni, le-a pregătit şi acestora o surpriză care să le amintească de casă: un album cu costume din toată lumea.

Muzeul a fost inaugurat abia în 1999. De Florii, la inaugurare, avea amenajată doar casa părintească, cu acoperiş de şindrilă, şi un atelier. Acum, Muzeul are 14 săli şi şapte expoziţii în aer liber. Ambiţia colecţionarului a fost să prezinte o gospodărie tradiţională bucovineană. Şi, cum câmpulungenii se mândreau să aibă tot ce le trebuie în casă, şi Ioan Grămadă se străduieşte să nu lase niciun aspect al vieţii tradiţionale locale nereprezentat.



Sala Portului Popular expune costume originare din Câmpulung, cu boandă cu blană de miel sau de dihor şi chimire cu mărgele. În bucătărie, găseşti blidare, ceramică, piuliţe pentru mirodenii, mângălău de 250 de ani, zolitor, leagăn, oale de sarmale, sărăriţă din coajă de mesteacăn, untare, maşină de îngheţată din 1925, reprezentând „meseriile” femeii.

A dedicat tinda tatălui său, Nicolae Grămadă, paracliser: cu cărţi vechi, icoane, Vechiul Testament de la 1780, Biblia, Psaltirea. În camera bună, într-o vitrină, numismatică, prima ştampilă a comunei Câmpulung (1863), sigiliu cu stema Moldovei (1808), cruce de tisă de la Muntele Athos. În cămăruţa din spate, o expoziţie de documentare istorică despre Câmpulung, cu date istorice, portrete, obiceiuri locale: jocul bumbierilor.

În curte, a amenajat o casă cu interior bătrânesc şi secret de deschidere a uşii. Sala Meşteşugului Tradiţional prezintă dogăritul, tâmplăria, prelucrarea cânepei şi a inului. În Sala Agriculturii, găseşti căruţa standard, comândul, tarniţa, sania. Iar pentru păstorit, a construit o stână. Şi multe alte expoziţii îşi aşteaptă vizitatorii.

[Ioan Grămadă]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA