Home / Recomespar / Muzeul Satului Hategan
Muzeul Satului HAȚEGAN
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Puţine regiuni din ţară se pot mândri cu un patrimoniu natural, istoric şi cultural mai bogat ca Ţara Haţegului! Şi cum în ultima perioadă s-au descoperit şi urme de dinozauri pitici, unici în lume, prin grija Facultăţii de Geologie din Bucureşti, în Ţara Haţegului s-a înfiinţat primul geoparc din România, care urmăreşte valorificarea cu înţelepciune a siturilor paleontologice, a patrimoniului cultural şi natural local, din perspectiva dezvoltării durabile.

Comuna Densuş aduce geoparcului un motiv de mare mândrie: o renumită biserică de piatră din secolul al XIII-lea; dar şi în satul Peşteana, în imediata apropiere, există o biserică de piatră ortodoxă din aceeaşi perioadă, o biserică reformată din secolul al XVI-lea, o mlaştină (rezervaţie botanică) şi Măgureaua, un sit arheologic preroman. Şi, prin grija lui Anton Socaciu, vizitatorii pot descoperi în Muzeul Satului Haţegan urmele culturii locale tradiţionale, de mult dispărută din pricina industrializării zonei.

În sat se poate ajunge din Haţeg, pe DN 68 până la Toteşti şi apoi pe DJ 687 G.



Muzeul ca hobby
Anton Socaciu s-a născut în sat, dar a trăit la Deva, unde a lucrat ca tehnician fotograf şi fotoreporter al Serviciilor Române de Informaţii pe probleme de cultură. După pensionare, s-a întors în sat şi, prin proiecte culturale, a încercat să trezească interesul tinerilor pentru propriile tradiţii, fără prea mult succes.

Anton Socaciu este pasionat de istorie, dar şi de tradiţiile locului, pe care le cunoaşte ca nimeni altul, căci niciun localnic nu şi-a petrecut ca el ore în şir cercetând arhivele, crucile din cimitir, pietrele din râu, în căutarea urmelor istoriei omeneşti şi a celei geologice. Astfel că cine trece pragul Muzeului va învăţa despre erele geologice când Haţegul era o insulă cu dinozauri, despre epoca romană şi vremurile mai recente, când în zonă se găseau topitorii de fier.

Însetat de cunoaştere, a vizitat în mod sistematic muzee din toată ţara. Experienţa dobândită l-a ajutat să-şi dea seama, imediat ce a găsit disponibilă o căsuţă de lemn pe jumătate arsă, de valoarea ei culturală (este una din ultimele case de lemn din zonă) şi a cumpărat-o, a refăcut-o cu pricepere şi migală, nu pentru o casă de vacanţă, ci pentru un muzeu al culturii locale: Muzeul Satului Haţegan.



O istorie multimilenară într-o gospodărie
Anton Socaciu a ştiut de la început ce vrea: să reconstituie o gospodărie haţegană. A reparat casa şi a colecţionat ultimele obiecte pe care le-a găsit, regretând că cele mai multe obiecte din zonă au luat calea străinătăţii după Revoluţie, colectate de afacerişti ce le scoteau peste graniţă. Furtul monedelor de la Muzeul de Istorie din Sarmizegetusa din aceeaşi perioadă a fost un imbold hotărâtor să-şi alcătuiască propria colecţie, pe care a expus-o iniţial într-o singură cameră a Muzeului, iar de anul acesta, în toate cele trei, ultima, bucătăria, fiind încă în curs de amenajare.



În camera de locuit a expus patul cu perne, cu icoană deasupra, războiul de ţesut, iar pe masă şi la fereastră, obiecte mici. Pe sobă, ca şi în cerdac, o colecţie de obiecte de fier. Cele mai valoroase sunt cele făcute în zonă, din fier extras din Valea Fierului din apropiere. Se adaugă ceramică, ţesături, un frumos brâu de piele, traiste. În „camera de fală”, un bufet „domnesc”, pat, o elegantă sobă de fontă, dintr-o colecţie mai mare. Aici visează colecţionarul să expună fotografii etnografice, multe făcute chiar de el, documentele şi informaţiile despre zonă adunate în mulţi ani. În curte, unelte agricole, pietre de moară, un sarcofag roman şi pietre cu fosile, presărate între fântâna cu cumpănă şi coşarul din lemn, tradiţional, construit pentru că nu lipsea din gospodărie. Anul acesta, în curte a mai apărut o mică construcţie de lemn, după acelaşi model arhitectural local, unde Anton Socaciu, gazdă desăvârşită, pregăteşte cafea, căci îşi doreşte de mult să le poată oferi turiştilor o trataţie cu fructe din pomi, miere de la albinele sale, apă rece din fântână.

[Anton Socaciu]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA