Home / Recomespar / Colectia Etnografica George Nechiti
Colecţia Etnografică George Nechiti
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
La sud de Munţii Rodnei, între Năsăud şi Sângeorz-Băi, pe drumul naţional 17D, vizitatorii găsesc, în comuna Feldru, un peisaj splendid şi ţărani năsăudeni harnici, cu gospodării straşnice. Căci o mare parte din cei peste 6000 de locuitori au plecat la muncă în străinătate şi, odată întorşi acasă, preferă să investească banii în afaceri, ceea ce duce la modernizarea rapidă a vieţii ţăranilor de azi. Doar la bătrâni prin poduri şi în colecţiile etnografice din sat, dintre care cea a lui George Nechiti impresionează prin diversitate şi mărime, mai poţi găsi urme ale trecutului nu foarte îndepărtat, dar lăsat în urmă de localnicii de azi.

Colecţia lui George Nechiti este amenajată în locuinţa sa particulară din Valea Săcerului nr. 1369, aproape de drumul care leagă localitatea de Ilva Mică.



De la sculptură la muzeu
George Nechiti s-a născut în 1950 la Feldru, „într-o familie de ţărani modeşti”, cum îi place să spună. A fost poliţist în diferite localităţi, la Ilva Mare, Padova, Şanţ. După pensionare, George Nechiti se retrage acasă, la Feldru, şi începe să sculpteze în lemn diferite obiecte, de la rame pentru tablouri şi oglinzi, „tăblii” sau suporturi pentru trofeele de vânătoare, până la piese de mobilier.

Treptat, pasiunea pentru sculptură îi deschide ochii către frumuseţea altor obiecte şi începe să colecţioneze mai întâi trofee de vânătoare, obţinute la schimb cu tăblii sculptate, apoi obiecte vechi, care l-au înconjurat în copilărie şi pe care acum le vede dispărând, de cele mai multe ori aruncate pur şi simplu. Bun cunoscător, este capabil să explice folosirea şi funcţionarea fiecărei unelte, a fiecărui mecanism ţărănesc, şi regretă nespus faptul că oamenii uită şi renunţă la o civilizaţie veche de mii de ani, de o valoare inestimabilă.

Pasiunea pentru colecţionarea obiectelor etnografice l-a cuprins şi pe fiul său, care a umblat şi el prin toate satele în căutarea obiectelor. Au adunat de la rude, de la prieteni, de la străini. Ideea de a crea un muzeu s-a înfiripat în 2004 şi, împreună cu fiul său, George Nechiti a reuşit, într-o perioadă scurtă, de un an, să realizeze o bogată şi interesantă colecţie de peste 2000 de obiecte. Muzeul a fost inaugurat în 2005.



Vestigiile vieţii cotidiene
Colecţia cuprinde costume, ţesături, ceramică, obiecte din lemn, expuse în curte, într-un spaţiu amenajat, şi mai ales în mansarda casei, compartimentată astfel încât obiectele să fie grupate pe categorii, în funcţie de utilitatea lor iniţială şi de aspect. Există în mansardă un colţ religios, cu icoane pe sticlă şi pe lemn, veşminte liturgice şi obiecte de cult. Într-un alt spaţiu, rezervat copilului, poţi admira un căruţ adus în 1904 din America, leagăne din lemn şi săhăidace, dar şi o minge din iască de mesteacăn, făcută în casă. Nu departe, sunt ordonate pe rafturi ceasuri, ticlăzăie, ustensile de bucătărie, apoi maşini de tors, sucale, ragile şi râşchitoare. „Zona oilor” cuprinde lăcriţe pentru păstrat brânza, cupe, fideleş pentru laptele acru, bahorniţa pentru cheag, budeşti şi bărbinţe, jintălăul pentru mestecat laptele în cegat şi cămăşa impregnată cu unt şi funingine a ciobanului. Într-un colţ este sugerată „camera de zăstre”, cu farfurii, ştergare şi ladă de zestre, iar patru manechine sculptate de colecţionar şi îmbrăcate în port sugerează o familie de ţărani. De altfel, în colecţie există numeroase costume reprezentând portul local. Mândria colecţiei de port o constituie cojocul pentru gazde, un cojoc frumos împodobit, purtat numai de femeile înstărite la biserică.



Pe hol sunt expuse trofeele de vânătoare, iar în curte uneltele de lucru, care nu lipseau până de curând din nicio gospodărie: cirul de îmblătit, gloagărul pentru despicatul cherestelei şi multe altele.

Dincolo de obiectele colecţionate, se află povestea lor. Nu multă lume mai ştie la ce folosesc, cum se folosesc şi cum se fac, căci bătrânii se sting şi tinerii sunt interesaţi de civilizaţia modernă. Dar George Nechiti ştie, este o sursă inepuizabilă de cunoştinţe folositoare, pe care îşi doreşte să le împărtăşească celor interesaţi. Nu ne rămâne decât să-l ascultăm ...

[George Nechiti]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA