Home / Recomespar / Casa-Muzeu Galospetreu
Casa-Muzeu GALOŞPETREU
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Valea Ierului este denumirea dată de maghiari părţii de vest a României, spre graniţa cu Ungaria, situată între râurile Crasna şi Barcău. Valea şi-a primit numele de la râul Ier, care odinioară scălda o regiune bogată, cu lacuri şi mlaştini, unde populaţia majoritar maghiară se îndeletnicea cu viticultura, împletiturile din stuf şi pescuitul. În perioada comunistă, mlaştinile şi lacurile au fost desecate şi terenurile au devenit arabile. Totuşi, localnicii pasionaţi de cultura locală nu au uitat istoria Văii Ierului. Doctorul Kéri Gáspár a înfiinţat în satul Galoşpetreu din comuna Tarcea, situat pe terasa estică a Văii Ierului, la 7 kilometri de oraşul Valea lui Mihai, un muzeu care să menţină vie în memoria localnicilor propria istorie şi cultura părinţilor lor. În sat se ajunge pe şoseaua internaţională E 671.





Quod erat demonstrandum
Kéri Gáspár s-a născut în Galoşpetreu, în 1952. A lucrat ca tehnician dentar, apoi a urmat Facultatea de Stomatologie la Târgu-Mureş şi s-a stabilit întâi la Sălacea, un sat din apropiere, apoi la Săcueni, oraşul aflat la 15 kilometri depărtare de satul natal. Doctorul Kéri Gáspár se preocupă intens de viitorul zonei; acesta este motivul pentru care s-a implicat şi în viaţa politică a oraşului, devenind consilier local, la început candidând pentru UDMR, apoi ca independent.

În demersurile sale, Kéri Gáspár a fost condus multă vreme de dorinţa de a demonstra etnografilor care considerau că nu există cultură locală pe Valea Ierului că se înşală. Este nemulţumit şi de faptul că, în perioada comunistă, culturile minorităţilor erau aproape ignorate. De aceea, mulţi ani s-a documentat, a citit cărţi de istorie, religie şi etnografie, a adunat informaţii din arhive şi de la bătrâni şi obiecte cu specific local. Dar abia mulţi ani mai târziu, în 2002, când simte că are la temelie o argumentaţie puternică, deschide, în casa bunicilor din partea mamei, primul muzeu particular din zonă, care demonstrează vizitatorilor că pe Valea Ierului au trăit oameni care au avut o cultură aparte, frumoasă, veche şi bogată.


Quod erat faciendum
Kéri Gáspár a reconstituit gospodăria ţăranului ungur mijlocaş de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pentru aceasta, a restaurat casa moştenită de la bunici. A completat-o cu acareturi vechi (grajd, şură, coteţ de porci), cumpărate de la Sălacea şi montate după planurile unui arhitect. Casa are trei încăperi, cămară, cerdac din lemn şi pivniţă, mobilier vechi şi obiecte, documente, fotografii, monede care reflectă istoria, religia şi tradiţiile locului.

În bucătărie, cofele cu apă, gura cuptorului, ştergarele de cânepă şi dulapurile cu ceramică creează o atmosferă aparte. Camera de la drum, cu masă, pat, scaune şi ladă de zestre, este „camera protestantă”, care îl evocă pe bunicul protestant. Biblia ocupă un loc important: e aşezată pe masă, iar pe perete este expus un citat din cartea sfântă. O altă încăpere este „camera catolică”, dedicată bunicii colecţionarului, de confesiune catolică, căsătoriile mixte din punct de vedere religios fiind frecvente în zonă. Aici, în jurul cuptorului cu formă rotunjită, sunt aşezate obiecte de bucătărie, jucării şi tot felul de mărunţişuri, sugerând viaţa cotidiană a localnicilor: un fier de ondulat părul, instrumente pentru călcat cânepa, un briceag cu „secret” de deschidere, pentru protecţia copiilor.



În Sălacea, în apropiere, Kéri Gáspár a mai reparat o casă ţărănească tradiţională şi a cumpărat un vechi conac unguresc, datând din secolul al XIX-lea, pe care visează să-l restaureze. Astfel, a pus bazele unui traseu turistic cultural şi are deja numeroşi oaspeţi, mai ales din Ungaria. De altfel, peisajul cultural din Sălacea, cu pivniţe lungi de cel puţin 30 de metri, săpate în coasta dealului şi rânduite una lângă alta, pe câte o latură a străzii, lasă amintiri de neşters în sufletele vizitatorilor.

[Kéri Gáspár]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA