Home / Recomespar / Colectia Etnografica Anuta si Aurel Achim
Colecţia Etnografică ANUŢA ŞI AUREL ACHIM
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::



:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Repere geografice şi culturale
Cine s-ar fi aşteptat ca într-o staţiune balneară ca Ocna Sibiului, la 15 kilometri de Sibiu, pe DJ 106 B sau pe calea ferată Sibiu – Copşa Mică, unde vin bolnavi să-şi regăsească sănătatea pierdută, să găseşti un muzeu etnografic particular? Ocna Sibiului este recunoscută în toată ţara pentru lacurile sărate de aici, a căror apă vindecă multe afecţiuni. Lacurile sunt interesante şi pentru istoria lor: s-au format prin prăbuşirea pereţilor minelor de sare, exploatate încă de pe vremea dacilor. Ca urmare, lacul Avram Iancu este cel mai adânc lac salin din ţară, iar lacul Brâncoveanu, format într-o mină abandonată la 1699, prezintă cea mai ridicată concentraţie de sare. Peisajul este minunat, localnicii, români, saşi şi maghiari, sunt primitori, o biserică reformată din 1240, fortificată, şi biserica ortodoxă „Brâncoveanu de Sus”, iniţial ctitorită de Mihai Viteazul, apoi de Constantin Brâncoveanu, îşi aşteaptă vizitatorii. Şi cu mare bucurie îşi întâmpină oaspeţii Anuţa şi Aurel Achim, la muzeul particular pe care l-au făcut cu pasiune, pe care acum vor să o împărtăşească şi altora.



De la pensie la pasiune
Soţii Achim nu sunt din Ocna Sibiului. Aurel e originar din Munţii Apuseni, iar soţia lui, de pe Târnave. Dar împărtăşesc amândoi aceeaşi pasiune pentru obiectul vechi şi împreună au alcătuit, în nouă ani, o colecţie etnografică de peste 5000 de obiecte.

Frate cu Emilian Achim, a cărui colecţie din Almaşu Mare (judeţul Alba) este apreciată nu numai de către comunitate, ci în toată ţara, Aurel a avut exemplul şi experienţa acestuia în minte când s-a hotărât să-şi facă muzeu. Patima colecţionării a venit târziu, la pensie. Plăcându-i să meşterească şi să repare, a lucrat la Cugir, la Orăştie, apoi s-a stabilit, începând cu 1970, la Sibiu, unde a lucrat până la pensie, în 2003, ca electrician auto şi mai târziu în propriul atelier mecanic. După pensionare, s-a hotărât să înceapă o viaţă nouă şi s-a mutat la Ocna Sibiului, unde şi-a cumpărat o casă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe strada Mihai Viteazul, nr. 24, în care hotărăşte să facă un muzeu, pentru a arăta celor de astăzi trecutul, considerând că cei ce nu-şi cunosc trecutul, nu se pot bucura de prezent.



O „colecție universală”
Prima piesă achiziţionată a fost o batoză, adusă cu greutate, cu trailerul, tocmai de la Geoagiu-Băi, dovedind hotărârea de a nu precupeţi niciun efort pentru organizarea Muzeului. O mare parte din veniturile celor doi soţi se duc pe achiziţii. Ambii soţi cumpără obiecte cu entuziasm, iar Aurel Achim repară mecanismele, făcându-le să funcţioneze. Astfel, cu încetul, s-au înconjurat de obiecte mari şi mici, pe care le-au expus în două camere şi în curte. Iar ce le prisoseşte ţin prin dulapuri, mai ales textilele, multe primite de Anuţa de la mama ei. Lor li s-au adăugat: uniforme școlare sau militare, pălării și căști din timpul războiului, ceasuri, drapele, radiouri, televizoare, pick-upuri şi discuri de vinil, aparate de fotografiat (inclusiv cu burduf), bancnote, bijuterii, instrumente muzicale, ceramică. O masă de frizer cu toate instrumentele face trecerea către o altă încăpere, în care se află un atelier de cizmar, fiare de călcat, mașini de cusut, război de țesut, cântare și balanțe, unelte de minerit, un atelier de croitorie, un banc de strungărie din perioada interbelică și multe altele. În curte, maşinării: o motocicletă cu ataș din 1949, o pompă de pompieri manuală, o vânturătoare de grâu, râșniță de porumb, grape, plug, o șaretă de poștă, o roată de olar, o mașină de modelat rame de tablouri, mașină de confecționat funii, un banc de tâmplărie etc. Și-au găsit loc în gospodărie până şi carnete de membru PCR, un costum de pionier, drapele, decorații din perioada comunistă, dar şi piese contemporane: imprimante vechi şi telefoane mobile, justificând părerea pe care o are despre propria colecţie: că este o „colecţie universală”, gata să surprindă evoluţia tuturor aspectelor unei civilizaţii dintr-o perioadă lungă de timp.



În permanenţă, Aurel Achim îşi îmbunătăţeşte expunerea. Acum doreşte să organizeze mai bine atelierele: de croitorie, de cizmărie, de tâmplărie, ca să fie mai uşor de înţeles rostul obiectelor. Aşa încât, oricine revine la Muzeu va avea de admirat alte şi alte obiecte, altfel expuse, într-o permanentă căutare a exprimării sensurilor.

[Aurel Achim]
Copyright Asociatia RECOMESPAR | 2013
webdesign EOA